De ce e atât de istovitor să vorbești cu japonezii? Nu mai învăța pe de rost, o „hartă a relațiilor” te va face să înțelegi dintr-o privire.

Ai avut vreodată această senzație?

Când vorbești cu oameni noi, mai ales când ai de-a face cu colegi sau clienți din medii culturale diferite, te simți mereu precaut, ca și cum ai călca pe gheață subțire. Te temi să nu spui ceva greșit și atmosfera să devină instantaneu jenantă, rugându-te în sinea ta: „Doamne, n-o fi fost cumva prea informal ce am spus adineauri?”

Mai ales când înveți limba japoneză, confruntându-te cu formele complexe de „limbaj onorific” (Keigo), mulți oameni pur și simplu capitulează. Chiar dacă toate înseamnă „a spune”, de ce există atât de multe versiuni precum 「言う (iu)」「言います (iimasu)」「申す (mōsu)」「おっしゃる (ossharu)」?

Dacă și tu ai aceleași nedumeriri, vreau să-ți spun: problema nu e că nu stăpânești bine limba și nici că ai o memorie slabă.

Problema e că toți suntem obișnuiți să tratăm limba ca pe o „problemă de traducere”, dar ignorăm o „hartă socială” invizibilă aflată în spatele comunicării.

Comunicarea nu e traducere, ci poziționare

Imaginează-ți că folosești un „GPS al relațiilor interumane”. De fiecare dată când interacționezi cu cineva, trebuie mai întâi să localizezi două coordonate:

Coordonata verticală: Distanța de putere (Cine e deasupra, tu sau eu?)
Coordonata orizontală: Distanța psihologică (Suntem „persoane din interior” sau „persoane din exterior”?)

Prin „distanță de putere” se înțelege statutul social, vârsta sau relația ierarhică la locul de muncă. Șeful, clienții, persoanele mai în vârstă sunt „deasupra” ta; în timp ce prietenii și colegii de același nivel sunt pe aceeași linie orizontală.

„Distanța psihologică” se referă la gradul de intimitate sau distanța într-o relație. Familia și prietenii apropiați sunt „persoane din interior” (în japoneză uchi), între voi aproape că nu există secrete, iar modul de interacțiune este spontan și informal. În schimb, vânzătorul de la magazinul de proximitate sau un client pe care îl întâlnești pentru prima dată sunt „persoane din exterior” (în japoneză soto), iar interacțiunea voastră urmează un „scenariu social” prestabilit.

Această hartă decide ce „rută de comunicare” ar trebui să alegi.

Limba, este ruta pe care o alegi

Acum, să ne întoarcem să analizăm acele cuvinte din japoneză care îți dau bătăi de cap:

Când stai de vorbă cu cel mai bun prieten, vă aflați pe aceeași linie orizontală pe hartă, iar distanța psihologică este zero. Atunci, mergi pe „cărarea zilnică” și folosești pur și simplu cel mai relaxat 言う (iu).
Când vorbești cu un străin sau cu un coleg cu care nu ești foarte apropiat, sunteți egali ca statut, dar există o anumită distanță psihologică. În acest caz, trebuie să intri pe „drumul politeții” și să folosești 言います (iimasu) pentru a fi adecvat.
Când raportezi muncii marelui tău șef sau unui client important, el/ea este „deasupra” ta și aparține categoriei „persoane din exterior”. Atunci, trebuie să treci la „modul de umilință” pentru a-ți prezenta propriile acțiuni și să te cobori folosind 申す (mōsu).
Totodată, când menționezi acțiunile acestui șef sau client, trebuie să activezi „modul de respect” și să înalți cealaltă persoană folosind おっしゃる (ossharu).

Vezi, odată ce ai înțeles această „hartă”, limba nu mai este un set de reguli învățate pe de rost, ci o alegere naturală bazată pe poziționarea relației. Nu memorezi „cuvinte”, ci „alegi o rută”.

Aceasta nu este doar logica japoneză, ci este valabilă, de fapt, în orice cultură. Gândește-te, nu ai vorbi cu un intervievator pe un ton glumeț ca și cu un prieten, și nici nu ai folosi formalități de client când vorbești cu părinții tăi. Pentru că în momentul în care deschizi gura, de fapt, ai efectuat deja o poziționare mentală.

Nu te teme să greșești drumul, încearcă să te uiți mai întâi pe hartă

Prin urmare, dacă vrei să stăpânești cu adevărat o limbă și să stabilești conexiuni profunde cu oamenii, cheia nu este să memorezi toată gramatica, ci să dezvolți un fel de „conștientizare a hărții”.

Data viitoare când te simți nervos și nu știi cum să începi o conversație, nu te grăbi să cauți „cum se spune această frază în engleză/japoneză”.

Mai întâi, pune-ți câteva întrebări în gând:

Care este distanța de putere dintre mine și această persoană?
Cât de mare este distanța noastră psihologică acum? Suntem „persoane din interior” sau „persoane din exterior”?

Când poți răspunde clar la aceste două întrebări, ce ton și ce vocabular să folosești, răspunsul va apărea adesea în mod natural. Asta e mai util decât orice carte de gramatică.

Desigur, când explorezi o „hartă” culturală necunoscută, e inevitabil să te rătăcești. Atunci, un ghid inteligent ți-ar ușura mult lucrurile. De exemplu, un instrument precum Lingogram este o aplicație de chat cu traducere AI încorporată. Când treci peste prăpastia culturală și lingvistică și nu ești sigur dacă alegerea cuvintelor este potrivită, te poate ajuta să-ți transmiți cu precizie buna intenție și respectul, permițându-ți să stabilești conexiuni cu oameni din întreaga lume cu mai multă încredere, și să nu lași conversația să moară.

Amintește-ți, scopul suprem al limbii nu este perfecțiunea, ci conexiunea.

Data viitoare, înainte de a deschide gura, nu te gândi doar la ce vrei să spui, ci vezi unde vă aflați amândoi pe hartă.

Acesta este adevăratul secret al comunicării.