De ce folosesc japonezii un caracter chinezesc „leneș” pe care noi l-am uitat deja?

Când te uiți la dorama japoneze sau la manga, ai văzut vreodată acest simbol ciudat: „々”?

Apare des în cuvinte precum „人々” sau „時々”. Când l-ai văzut prima dată, probabil că ai fost puțin nedumerit: E o greșeală de scriere sau vreun nou simbol de internet?

De fapt, este un „instrument genial pentru leneși”, a cărui funcție este aproximativ echivalentă cu un „+1” pe care îl folosim în chat sau cu simbolul de putere la pătrat (²) din matematică.

O scurtătură de „copiere-lipire”

Semnificația acestui simbol „々” este foarte simplă: repetă caracterul chinezesc anterior.

• 人々 (hito-bito) = 人人, înseamnă „oameni”
• 時々 (toki-doki) = 時時, înseamnă „uneori”, „din când în când”
• 日々 (hibi) = 日日, înseamnă „în fiecare zi”

Vezi, este pur și simplu o scurtătură de „copiere-lipire” încorporată în limbă. Nu e destul de ingenios?

Ce este și mai interesant este că, japonezii i-au dat și o poreclă super drăguță, numită „ノマ” (noma).

Dacă te uiți atent la simbolul „々”, nu-i așa că arată ca și cum katakana „ノ” și „マ” ar fi puse laolaltă? Această poreclă nu ar putea fi mai expresivă.

Cel mai familiar „caracter chinezesc” necunoscut

Dar cel mai surprinzător lucru este că, acest simbol plin de „specific japonez”, este de fapt, fără îndoială, „Made in China”, și are o istorie lungă.

Își are originea în scrierea cursivă a caracterelor chinezești, prototipul său fiind caracterul „仝” (pronunțat tóng), care înseamnă „același”. Caligrafii antici, pentru a scrie mai repede, au stilizat caracterul „仝” în forma „々”.

Încă de acum 3000 de ani, pe vasele de bronz din dinastia Shang, această utilizare era deja prezentă. De exemplu, în inscripțiile care conțineau „子子孫孫” (generații după generații), al doilea „子” și „孙” au fost scrise ca simboluri de repetiție.

Exact, acest simbol pe care credeam că a fost inventat de japonezi, este de fapt înțelepciunea strămoșilor noștri. Doar că, în evoluțiile ulterioare, chineza modernă a adoptat obiceiul de a repeta direct caracterele (ex: „人人” (fiecare persoană), „常常” (des)), în timp ce limba japoneză a păstrat acest „simbol al comodității” eficient, și a devenit o parte oficială.

E ca și cum ai descoperi că rețeta secretă de familie a vecinului, folosită de sute de ani, a fost de fapt inventată de stră-străbunicul tău.

Limba este o comoară plină de „ouă de Paște”

Data viitoare când vei vedea „々”, vei ști că nu este un simbol ciudat, ci o „fosilă vie” care a traversat mii de ani de istorie, conectând culturile chineză și japoneză.

În metodele de introducere japoneze, este suficient să tastezi onaji (同じ) sau dou (同), și îl vei găsi cu ușurință.

Lumea limbilor este atât de minunată, plină de astfel de „ouă de Paște” neașteptate. În spatele fiecărui simbol, se poate ascunde o istorie uitată, conectând culturi diferite. A învăța o limbă nouă, nu înseamnă doar a memora cuvinte și gramatică, ci și a deschide o poartă către explorarea unor povești necunoscute.

Dacă și tu ești fascinat de aceste povești interculturale, și îți dorești să poți comunica fără bariere cu oameni din toate colțurile lumii, atunci un instrument precum Intent ar putea să te ajute. Funcția sa de traducere AI încorporată îți permite să vorbești în limba maternă cu oricine, de parcă ați fi prieteni vechi de ani de zile, descoperind cu ușurință mai multe secrete interculturale.