Pentru a învăța o limbă străină, tratează-te ca pe o plantă

Nu-i așa că și tu te regăsești adesea în această situație?

Ai răsfoit cărți de vocabular de nenumărate ori, dar cuvintele pur și simplu nu se lipesc – le memorezi, le uiți, apoi o iei de la capăt. Vrei să spui ceva, dar ești prea emoționat(ă) și te bâlbâi, iar mintea îți e complet goală. Când navighezi pe rețelele sociale și vezi alți oameni vorbind fluent o limbă străină, râzând și glumind, te uiți la tine și nu te poți abține să te întrebi: „De ce sunt atât de prost(ă)? Oare n-am niciun talent pentru limbi străine?”

Dacă ai avut vreodată aceste gânduri, te rog oprește-te și respiră adânc.

Ce-ai spune dacă ți-aș spune că problema nu este că nu depui suficient efort, ci că modul în care depui efort este greșit?

Capacitatea ta lingvistică este o mlădiță care are nevoie de îngrijire

Imaginează-ți că abilitatea ta lingvistică este o mlădiță pe care ai plantat-o tu însuți (însăți), o mlădiță foarte fragilă. Scopul tău este să o transformi într-un copac robust și puternic.

Dar cum procedăm majoritatea dintre noi?

În fiecare zi, îi strigăm: „De ce crești atât de încet! Copacii vecinilor sunt deja mai înalți decât tine!” Din cauza anxietății, udăm excesiv și fertilizăm în mod abuziv, crezând că „iubirea severă” o va face să crească mai repede. Chiar ajungem să o scoatem din pământ ca să vedem dacă rădăcinile îi cresc bine, dar, în cele din urmă, îi rănim însăși esența.

Sună absurd, nu-i așa? Dar așa ne tratăm pe noi înșine. De fiecare dată când greșim, de fiecare dată când uităm un cuvânt, de fiecare dată când nu vorbim fluent, ne mustrăm în gând, rănind acea încredere abia înmugurită cu reproșuri și dezamăgire.

Credem că „a fi mai dur cu tine însuți” este secretul succesului, dar, de fapt, nu facem decât să-i distrugem mediul de creștere.

Devino un grădinar înțelept, nu un grăbitor anxios

Acum, imaginează-ți un grădinar cu adevărat priceput și înțelept. Ce ar face el?

El ar înțelege nevoile acestei mlădițe și i-ar oferi exact cantitatea potrivită de lumină solară și apă. S-ar bucura pentru fiecare frunză nouă, proaspăt apărută, considerând-o un semn al creșterii. La venirea unei furtuni, el i-ar construi un adăpost călduros, în loc să o certe că este atât de fragilă.

El știe că pentru a crește este nevoie de răbdare și blândețe, nu de critică aspră și anxietate.

Aceasta este „Auto-compasiunea” (Self-compassion). Nu înseamnă a fi permisiv, și cu atât mai puțin o scuză pentru lene. Este o formă superioară de înțelepciune – să știi cum să creezi cele mai bune condiții pentru creștere.

Când te vei trata în acest fel, se vor întâmpla lucruri minunate:

1. Nu te vei mai teme să greșești. Așa cum un grădinar nu va tăia un copac întreg din cauza unei frunze sau două îngălbenite, vei începe să consideri greșelile o parte inevitabilă a procesului de învățare, un nutrient pentru creștere.
2. Vei avea mai mult curaj să încerci. Pentru că știi că, chiar dacă vei eșua, nu te vei critica aspru, ci te vei ridica cu blândețe, vei analiza motivele și vei începe din nou.
3. Vei începe să te bucuri cu adevărat de proces. Învățarea nu va mai fi o sarcină stresantă, ci o explorare interesantă. Vei începe să sărbătorești fiecare mic progres, la fel cum un grădinar admiră fiecare frunză nouă.

Oferă-i „mlădiței” tale o seră sigură

Mai ales în practica învățării limbilor străine, frica de „a greși” este ca o ploaie bruscă de grindină care ne poate lovi și răni oricând încrederea fragilă. Din cauza fricii de a fi ridiculizați sau de a ne face de rușine, nu îndrăznim să vorbim și, ca rezultat, ratăm cele mai bune oportunități de creștere.

În acest moment, o „seră” sigură devine deosebit de importantă.

Aceasta îți permite să comunici liber cu oamenii într-un mediu lipsit de presiune și frică, absorbind lumina soarelui și roua. De exemplu, un instrument precum Intent, cu traducerea sa AI încorporată, îți poate oferi un plus de liniște și încredere atunci când comunici cu oameni din întreaga lume. Nu va mai trebui să transpiri abundent de teama să nu te blochezi la un anumit cuvânt și nici să te temi că greșelile gramaticale te vor face de râs.

Este ca un asistent grădinar prietenos, care te ajută să elimini barierele de comunicare, permițându-ți să te concentrezi cu adevărat asupra conversației în sine și să te bucuri de bucuria pură de a te conecta cu ceilalți dincolo de barierele lingvistice.

Așadar, începând de astăzi, nu mai fi cel care se ceartă și se presează pe sine însuși.

Încearcă să devii un grădinar răbdător și înțelept.

Când te simți descurajat(ă), spune-ți cu blândețe: „E în regulă, așa este învățatul, vom merge încetul cu încetul.” Când faci un mic progres, aplaudă-te cu sinceritate. Când greșești, privește-o ca pe o oportunitate valoroasă de învățare.

Ține minte că abilitatea ta lingvistică, și chiar întreaga ta lume interioară, sunt ca acea plantă care așteaptă să crească. Ud-o cu grijă, protejeaz-o cu răbdare, și, în cele din urmă, va crește exact așa cum îți dorești, bogată și luxuriantă.