Nu te mai întreba „care limbă este cel mai greu de învățat” – ai greșit întrebarea de la bun început

Mulți oameni, înainte de a începe să învețe o limbă, se blochează la o întrebare: să învăț chineza, japoneza sau coreeana, care dintre ele este de fapt cea mai dificilă?

Oamenii caută pe internet felurite „clasamente de dificultate”, urmăresc cum „experții” analizează gramatica, pronunția și caracterele chinezești, ca și cum ar rezolva o problemă complexă de matematică, încercând să calculeze care cale ar cere cel mai puțin efort.

Dar vreau să-ți spun: această întrebare, de la bun început, este greșită.

Alegerea unei limbi este ca alegerea unui munte pe care vrei să-l urci

Imaginează-ți că a învăța o limbă este ca și cum ai alege un munte pe care să-l escaladezi.

Cineva îți spune că Muntele A are un drum plat și poți ajunge în vârf în 600 de ore; Muntele B este mai abrupt și necesită 2200 de ore; iar Muntele C este un vârf periculos, care ar putea necesita zeci de mii de ore.

Ce ai alege?

Mulți oameni ar alege instinctiv Muntele A, pentru că este „cel mai simplu”. Dar dacă nu-ți place deloc peisajul de pe Muntele A, nu există flori și plante care să-ți încânte privirea, nu există păsări și animale care să-ți stârnească curiozitatea, chiar ai putea duce la capăt acele 600 de ore? Probabil că fiecare pas ar fi ca îndeplinirea unei sarcini, plictisitor și interminabil.

Acum, să ne uităm din nou la Muntele C. Deși este foarte înalt și periculos, răsăritul de acolo este peisajul la care visezi, legendele muntelui te fascinează, și abia aștepți să vezi peisajul din vârf.

În acest moment, escaladarea în sine nu mai este o tortură. Vei studia cu entuziasm ruta, te vei bucura de fiecare efort depus, și chiar vei găsi plăcere în drumurile pietroase și accidentate. Pentru că ai o lumină în suflet și un peisaj în priviri.

Ceea ce te propulsează cu adevărat este „pasiunea”, nu „simplitatea”

La fel este și cu învățatul limbilor. Acele sute sau mii de ore de studiu nu au nicio semnificație în sine. Ceea ce contează cu adevărat este, în tot acest timp, ce te susține?

Sunt dramele coreene și idolii K-pop de care nu te poți dezlipi? Sunt anime-urile și literatura japoneză care te entuziasmează? Sau istoria și cultura chineză care te fascinează profund?

Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să ți-o pui cu adevărat.

Nu te mai preocupa de pronunția mai dificilă a unei limbi sau de gramatica mai complexă a alteia. Acestea sunt doar „terenuri” pe parcursul călătoriei. Atâta timp cât iubești suficient de mult „peisajul”, vei găsi întotdeauna o modalitate de a depăși obstacolele.

Când, din dragoste pentru o trupă, te apuci să le studiezi versurile, sau, din dorința de a înțelege un film, cauți proactiv cuvintele necunoscute, învățatul nu mai este „învățat”, ci o plăcere a descoperirii.

Vei descoperi că acele mii de ore care păreau odinioară de neatins s-au acumulat, fără să-ți dai seama, în timp ce urmăreai seriale episod după episod și ascultai cântece unul după altul.

Nu lăsa „dificultatea” să-ți dicteze alegerea

Așadar, uită de acele „clasamente de dificultate”.

1. Întreabă-ți inima: A cărei cultură te încântă cel mai mult? A cărei țări film, muzică, gastronomie sau stil de viață te entuziasmează doar la gândul lor?
2. Alege-ți pasiunea: Alege-o pe cea care te atrage cel mai mult. Nu te teme că este „greu”, pentru că pasiunea îți va oferi o sursă inepuizabilă de energie.
3. Bucură-te de călătorie: Transformă învățatul într-o parte a vieții tale. Spune-ți cu toată convingerea că cele 600 de ore de anime pe care le urmărești nu sunt o pierdere de timp, ci o „practică imersivă” a limbii japoneze.

Adevărata recompensă nu este să adaugi o linie în plus în CV cu „stăpânirea unei limbi”, ci faptul că, în acest proces, ți-ai deschis o lume cu totul nouă.

Iar când ești pregătit să începi conversații reale și vrei să-ți faci prieteni în acea țară, un instrument precum Lingogram îți poate da o mână de ajutor. Acesta poate traduce în timp real conversațiile tale, permițându-ți să nu mai aștepți ziua „perfectă” și să începi imediat să te bucuri de plăcerea comunicării dincolo de barierele lingvistice.

În cele din urmă, vei înțelege că o limbă nu este o fortăreață de „cucerit”, ci un pod care unește.

Acum, alege-ți din nou muntele – nu pe cel mai scund, ci pe cel cu cel mai frumos peisaj.